Amur 23 kilograme prins pe Dunăre

O partidă memorabilă de toamnă la Giurgiu. 24 de ore cu crapi și teni.

Pentru că a venit toamna și crapul a început să mănânce pe Dunăre, ne-am hotărât să facem o expediție de 24 de ore în zona Giurgiului, unde auzisem că se prinde destul de bine în această perioadă. Știam că pe acolo sunt doar câteva locuri accesibile de pe mal, așa că nu am avut altceva de făcut decât să intram pe Google Earth și să luam la puricat toată Dunărea, bucată cu bucată, încercând să stabilim un traseu.

rodpodÎn apropierea satului Gostinu am văzut o insulă destul de mare care desparțea Dunărea în două brațe, iar la capătul acesteia se forma un cot.
Locul
Era clar că acolo sunt aduse de curent și depozitate toate crengile și toți copacii de pe pământ, fiind probabil un loc preferat de crapi. Deja mă gândeam cu groază ce înseamnă să-ți tragă un pește mare între acei copaci și începusem să-mi fac griji în legătură cu firele și monturile pe care trebuie să le folosesc.
Scule
Am hotărât să iau cu mine trei lansete de 3,60 metri, trei mulinete Daiwa Infinity cu fire groase 0,40 mm, rod pod echipat cu senzori, cort, cizme și un minciog mare cât toate zilele, în care încăpea cu usurință orice crap.
Accesorii
Bineînțeles, din bagaj nu lipsea trusa de accesorii, plumbii Grippa de 140 de grame, leadcore lung de 70 cm și cârlige antieject nr. 4, legate cu fir textil de 25 lb.
Monturi
La Dunăre eu folosesc și recomand montura elicopter. Acest tip de montură nu se încurcă atunci când curentul o plimbă pe fundul apei. Momeala fiind mai ușoară este dusă mai repede de curent, iar plumbul se învarte pe fundul apei fără să încurce rigul. Cu acest tip de montură am avut rezultate bune pe apele curgătoare, așa că v-o recomand cu încredere.

monturi

Platou
Zis și făcut, a doua zi de dimineață iată-mă pe malul Dunării căutând un loc în care să campez. Cel mai important era ca acesta să fie în zona cu copaci scufundați, dar să și pot pescui cu ușurință de pe mal. Fără să dau bagajul jos din mașină, am luat o lansetă cu fir textil și am început să sondez, numai cu plumbul, diverse locuri care-mi făceau cu ochiul. Până la urmă am găsit un loc curat, cu un mic platou aflat lângă o buturugă enormă, care oprea curentul și făcea apa să se rotească după ea. La vreo câțiva metri mai în larg de acest platou era primul prag de 4 metri adâncime, urmat de un altul, mult mai adânc.

Primul ciortan
Acum, pentru că locul era depistat, am montat tabăra și-am aruncat lansetele pe diferite zone, în încercarea de a depista pragurile pe care peștele circulă și se hrănește. Pe fiecare montură am pus câte două boabe de porumb cu un plutitor între ele, aceasta fiind o bună tehnică de evidențiere a momelii, atât în ape curgătoare, cât și în lacuri. Nu după mult timp, la lanseta de pe marginea platoului și-a făcut apariția primul ciortan, așa că ne-am și făcut o idee despre locul în care trebuie să nădim, prin urmare am trecut la treabă.

Bulgări cu pământ
Ca nadă am folosit porumb preparat după o rețetă proprie, care mi-a adus întotdeauna peștele pe vad în ape sălbatice. Pentru a putea nădi cât mai corect în curent, am amestecat porumbul cu pământ și am făcut bulgări cât mai mari. Această metodă ajută ca nada să coboare mai repede și mai grupat pe fundul apei, fără a fi împrăștiată prea tare de curent. Am aruncat în amonte vreo 50 de bulgări de mărimea unei mingi de handbal, cu speranța că vor rămâne ceva boabe de porumb prin pragurile și crengile din zona în care pescuiam. După acest ciortan au mai fost și alții, tot în zonă, însă crapii mari pe care-i urmăream nu dădeau niciun semn. Am continuat să arunc câte 10 bulgări din oră în oră pentru ca agitația făcută de ciortani să stârnească și interesul peștilor mai mari. Pe platoul de lângă mal, la 2 metri adâncime, pescuiam cu o singură lansetă, celelalte fiind amplasate în scară, una pe pragul de 4 metri, iar alta în zona cu apă mult mai adâncă

crap-dunare

Crap, 11 kg!
În jurul prânzului o trăsătură serioasă la lanseta de pe 4 metri anunță primul pește mai mare și, după un dril de vreo 15 minute, am reușit să scoatem un frumos crap românesc de 11 kg. Era clar că și peștele mare venise pe vad și vor mai urma și alții.

montura-amurZona productivă
Am scos și lanseta de pe apă adâncă și am postat-o lângă cealaltă, pe pragul de 4 metri, acolo unde avusesem prezentarea. Pe cea de lângă mal am lăsat-o acolo, continuând să prind cu ea ciortan după ciortan, la un interval de 20–30 de minute unul de altul. La un moment dat, o smucitură puternică a făcut senzorul să țipe, iar bățul aproape că a sărit de pe suport. Fiind destul de aproape de lansetă, am înțepat imediat și tamburul a început să sfârâie cu o viteză înspăimântătoare.

Amur, 23 kg!
Mărturisesc că primul gând mi-a zburat la vreun somn ce găsise o plăticuță atârnată în cârligul cu boabe de porumb pe firul de păr și a înhățat-o cu totul. După vreo 30 de metri, ajuns în zona cu apă adâncă, peștele s-a oprit în curent și nu-l mai puteam ridica peste prag sub nicio formă. Am ținut de el și el de mine vreo 20 de minute, până când părea că obosise, iar abia atunci am reușit să-i văd culoarea, dar nu pentru prea mult timp. Era un ten mare cât toate zilele, mai mare decât oricare altul pe care-l prinsesem până atunci. Brusc, probabil de emoție, mi s-a îmuiat încheietura, mi-a dat mâna peste cap și din două smucituri a ajuns de unde plecase, la 30 de metri de mal, în cel mai puternic curent. Părea din nou că nu-l mai puteam aduce înapoi. Ușor, ușor, parcă s-a mai domolit și am reușit să-l mai trag spre mal, însă ajuns la pragul de 4 metri parcă s-a lipit acolo. Nemaiavând cum să-l ridic peste prag, a trebuit să intru în apă până la brâu și să-l trag aproape vertical pe peretele pragului până l-am depășit. Într-un final a cedat și am reușit să pun pe mal o frumusețe de amur de 23 kg, care abia încăpea în minciog.

Liniște
Știind că tenii nu prea umblă singuri, m-am grăbit să arunc lanseta înapoi, însă preț de câteva ore nu am mai prins nimic. Probabil bălăceala a speriat tenii, care nu și-au mai făcut apariția în acea zi. Abia spre după-amiază au mai tras câțiva ciortani, dintre care doar unul mai răsărit, pe la vreo 3–4 kg. Deja se apropia seara și, cum nu prea mai erau speranțe de alt pește mare, am început să strângem ușor, ușor gențile pe lângă cort și să adunăm lemne de foc pentru a ne încălzi pe timpul nopții. Odată cu lăsarea întunericului temperatura a scăzut destul de mult, așa că toate vreascurile adunate-n timpul zilei nu au ținut mai mult de câteva ore, iar odată cu ele s-a terminat și prima zi de pescuit, iar sacii de dormit ne-au ținut de cald până în zorii zilei următoare.

Imediat ce soarele și-a făcut apariția, am și scos nasurile din cort și neam grăbit să aruncăm lansetele cu gândul la capturile ce-așteaptă să le prindem. Cu lecția învățată și cu reperele știute, am lansat monturile în locurile deja consacrate și-am nădit la fel, cu câțiva metri în amonte, cu aceeași nadă amestecată cu pământ pentru a nu fi luată de curent. La început, așa cum se mai întâmplase, au apărut ciortăneii care ne-au ținut ocupați până spre prânz, atunci când am avut încă o prezentare serioasă. Probabil a fost un alt ten, pe care însă nu am apucat să-l vedem, deoarece în timpul drilului firul s-a frecat de prag, iar în cele din urmă a cedat.

cteno
Încă unul mare

La puțin timp am avut o altă prezentare la aceeași lansetă și, după un dril destul de lung și de obositor, am pus pe mal încă un amur de aproximativ 15 kg. Se pare că acel platou era verificat în fiecare zi de bancurile de pești mari din acea zonă sau poate nada și agitația creată de ciortani era cheia, nu știu exact care era motivul pentru care aceștia veneau pe acolo, însă vă pot spune că am avut parte de o partidă excelentă de pescuit pe Dunăre.

300 de lei!
Spre seară, când ne pregăteam de plecare, o patrulă de grănicieri ne-a verificat documentele și, cum noi nu aveam permisele de pescuit sportiv vizate pe anul în curs și autorizație de la Poliția de Frontieră, ne-au aplicat o amendă contravențională de 300 de lei. Așa că, dragi prieteni, înainte de orice partidă de pescuit pe zona de frontieră, verificați-vă permisele și vizele anuale. Eu nu am făcut-o și iată rezultatul.

Sursa: articol aparut in numarul 5 al revistei Pescuitul Pentru Toti

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *